sunetul şi perechea

noaptea mă năucea cu trompeţii ce sunau stingerea
printre cărămizile pe jumătate dezbracate
aş fi dat orice să nu le mai văd
maieurile pătate de igrasie
şi tencuiala de la subţiori

în parc, băncile stinghere se trag mai la margine
scoţându-şi ciorapii plini de noroi uscat
şi stau aşa privind la lună
până li se umplu spătarele de lacrimi
îşi trag nasul şi scuipă astmatic alături

printre pietrele înghesuite sub asfaltul uniform
sunt destule ce profeţesc reîntoarcerea la bunele maniere
când şoaptele roţilor spărgeau seminţe la bordură
susurând a macadam şi a daltă
printre hohote umede

copacii rahitici îndură cu greu gazele scăpate
iar frunzele spânzură în bătaia vântului
undeva printre claxoane şi cabluri
cerul se strecoară până la peţiol
încercând resuscitarea

oraşul meu şi-a trimis toate vrăbiile în şomaj
a disponibilizat toate ciripiturile
iar porumbeii gureşi au plecat care unde în căutarea unui job
lăsându-şi ouăle imaginare în grija umbrelor
noroc cu ciorile ce-au rămas să-mi arate cerul negru
despuindu-mă de atâta lumină