timpul se dilată, un balon putrid
spaţiul mă inundă, nu pot să-l desfid
hălci de întuneric curg din trupul meu
oase fără aripi, surpă-se-al meu eu
fie amăgirea în veci răstignită
arză-n ochi minciuna bine ticluită
las cortina morţii peste tot ce-am fost
...
marți, 25 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu