grele de apă sunt penele aripii

treceau berze galbene cu ciocuri incârligate
şi ciuguleau totul în cale: oameni, bătrâni şi copii
înfierbântaţi şi grei de vise
ca o ploaie uitată în geam
mi-am înălţat ţipătul
până în vârful ciocului
până în vârful aripilor ce mângâie cerul
până în cumpăna cerului ce se balansează
între o întrebare
şi o uitare

epilog:
berzelor li se termină negrul din jurul ochilor
şi cade în apă
în timp ce întrebarile putrezesc
clipind avântate
în verde lăptos