printre linii

mâna care le ştie pe toate
te-a înfipt în crugul zilei nici prea departe, nici prea aproape,
şi-nfiorat mi-am revărsat bătăile inimii
învăluindu-te în viaţa mea
treceai nepăsător dintr-o zi în alta
şi timpul sterp nu se-atârna de nici o răsuflare
erai uscat şi pierdut ca atâtea îndoieli
răspândite peste tot.
umbra florilor mele se revărsa încălzindu-ţi uitarea
verdele meu cobora transferându-şi
puterea asupra-ţi,
fructele mele îţi colorau trecerea
şi se împrimau poluându-ţi cenuşiul cu aroma coacerii
cu de la tine putere mi-ai luat rădăcinile
una câte una
de la cea mai firavă până la cea pivotantă
în jurul căreia mărşăluiau orele
şi ai prins a te fuduli cu primele frunze
ce-ţi arămeau fruntea a toamnă
şi iarna m-a săgetat
cu durerile rătăcirii şi cu vânturile ei reci
plecându-mă sub privirile tale
impasibile
florile mele îngheţate
sparg în cioburi
şi ţurţuri grei mă leagă de pământ
zăbrelind cerul
ţintuind lumina
şi-alungând-o cât mai departe
în...