da, da, da

în lumea mea
visele au culoarea amforelor cu miros de femeie
iarba se ţese uitându-şi verdele pe-afară
şi zborul adulmecă tăria.

pe dealul dintre zâmbetele tale
păşunatul este strict interzis
pentru că inul curgătoarelor priviri
se-aprinde subit de la dogoarea macilor

spuneai că noaptea nu geme când se taie în cioburi
şi niciodată n-am dat importanţă stelelor lipsă sau sparte
numai că, în ultima vreme, nici măcar piramidele
nu mai reuşesc să oprească marşul suspinelor

spuneai că mă iubeşti
dar din toate cuneiformele cioplite, trase la rindea
rezultă că între două oaze efemere
cămilele se topesc sub greutatea valurilor

într-o lume a singurătăţii
formele îşi pierd conturul şi capul
trecând dintr-o oglindă în alta
susurând

într-o lume aparte
noaptea ţese penelopic
melopee după melopee rătăcind firul
printre sutele de noduri muşcate până la sânge..

la magazinul de covoare orientale
fiecare vine cu lumea la care a muncit neîncetat
de la primul fir dus
până la ultima răsturnare oglindită.