despre ce vorbeam?

în vagonul restaurant nu eram decât noi
eu şi forma mea fără fond
fumam absent ca o fereastră deschisă
ea se zbătea ca o perdea muştar hexagoane bej
privirile nostre pipăiau aerul elastic
cu dexteritatea dansatorului pe sarma
până când s-au sudat
respingându-ne
arcul voltaic
ne-a azvârlit în urma trenului
o perdea muştar ce s-agaţă cu disperare de toate crengile
în timp ce dintre pietre şi traverse zâmbesc din mii de cioburi
tăind hoţeşte lumina
în mii de irizări