abia când mă vei pierde mă vei regăsi

eu n-am știut să împletesc din vorbe simple,

declarative și-admirabile mărturisiri

și nici iubirea n-am știut să o îmbrac în haine-alese

așa cum se obișnuiește-n multe case

purtam cu mine  doar ferestre goale și pustii

și mâinile-așteaptau să crească rădăcini

credeam că meșteșugul vorbelor alese

mă însoțea doar către lucrul efemer

în rest sunt simplu gest, tăcerea-adâncă

și zilele, bucăți de viață, celor din jur eu le ofer

chiar dacă soarele va străluci și după

chiar dacă frunză-n toamnă o să țeasă

eu voi rămâne agățat de-un nor stingher

și voi ploua cu amintirea noastră