am luat fericirea și mi-am pus-o-n buzunar

 

 de cele mai multe ori stau și mă gândesc unde este, o pierd din vedere luat cu altele

 și ca să evit sincopele astea, am zis că mai bine o port în buzunar

 numai să nu uit când duc rufele la spălat

 pentru că un act îl poți reface, bani îi poți schimba la bancă, 

 dar fericirea, pe ea, de unde o mai iei? 

 

 să te ridici ca fumul alb al iernii

 când nimeni și nimic nu-ți simte spaima

 

 și când n-o să mai fiu, ce-o să se aleagă de fericirea mea

 merită oare să mă însoțească ascunsă în buzunar?

 mai bine ies în stradă și o ofer

 sunt atâția care ar vrea un strop de fericire

 ciudat. stau de un an în stradă

 și nimeni nu o vrea

 hei oameni buni, 

 nu vrea nimeni un strop de fericire?