atât de dureros, auzul

 

 să ard în tăcere, să scurm în cenușă și casă să-mi fie o zi fără ușă

 să între, să iasă, furtuni și-înnoptări când viața-mi împarte tristeți și-încruntări

 

 eram în burta chitului, atât de aproape și-atât de departe

 că nici nu ai crede că duc chițu-n spate

 aud cum lumina scâncește să intre și viața mă ceartă în zeci de cuvinte

 adună-mă din tăceri și închide-mă-n minte

 

 te aud cum șoptești, și-ți aud tunetul Doamne, aici este noapte și lumea chiar doarme. 

 se-închină la idoli mânjiți pe hârtie și-n vise ei văd cum norocul adie

 desparte-mă Doamne de Iuda din mine, și aruncă-mă între tăceri

 dar lasă-mi Doamne cheile uitării să mai mi-aduc aminte de sunetul de ieri

 

 dincolo de mine sunt cuvinte și dincolo de ele sunt alții asemeni mie

 căutători de comori abandonate, uitate

 zâmbetele nu sunt sunete dar le îmbracă-n aură și inima răspunde oricărui curcubeu

 lăsați-mi patima plânsului căci numai auzindu-mi suspinele pot spune: văd Doamne ce-i săpat în mine…

departe în mine văd lumea dormind, aud firul cum creşte lumina desfrunzind