dialogurile însingurării

spune-mi ceva frumos

 aș vrea dar nu știu prea bine ce și n-aș vrea să rănesc

 spune-mi că...

 ai o casă frumoasă, ai o mașină super și îmi plac toate lucrurile tale

 ceea ce dovedește că ai gust

 știu. am gust, am miros, scot sunete și pot fi pipăit

 îmi plac postările tale pe facebook și pe twitter

 s-ar putea să-ți placă și patul dacă ajungi în el

 și bucătăria, și micul dejun preparat

 și barul și biblioteca

 și cred că nici prezervativele nu-s chiar așa de urâte

 vezi? știam că o să te superi. din cauza asta...

 nu văd... tăcerile m-au orbit

 și cuvintele, cuvintele s-au îmbrăcat cu trupul meu

 ducându-mă de nas

 eu nu știu să vorbesc așa ca tine, dar 

 darurile se dau de Paște și de Crăciun adică la naștere și la moarte

 de ce ești așa de rău

 eu? rău? glumești

 cum poți spune despre cineva că e rău dacă nu îl cunoști?

 îmi știi casa, mașina, hainele

 dar pe mine, pe mine mă cunoști? dacă aș dispărea ce ar rămâne în urmă?