prizonier în regatul tăcerii

 

 devenisem periculos, tăcerile mă ascultau smerite

 și le era frică, puteam să le cuceresc

 așa că m-au încercuit

 m-au îngenunchiat și mi-au cerut

 să vorbesc

 dar primii luați au fost ochii

 să nu mai văd ce-i în jur

 apoi mi-au luat dinții să nu pot opri șuvoiul

 și la sfârșit mi-au luat mințile

 rătăcitor, pipăind drumul

 și revărsând potop de cuvinte fără rost

 am fost lăsat în libertate

 scăpaseră de-un incomod care putea tăcea

 mai mult decât tot regatul

 

 cine sunt? unde sunt? în ce timp?