dincolo de tăceri sunt cuvinte

 

 noaptea a trecut ca un buldozer lăsând în urmă resturi de vise strivite

 și multe, multe așteptări inutile.

 așteptările mele au fost oare prea mari? 

 frustrările mele au ținut capetele de afiș ale zilelor negre? 

 nu știu. și nici nu cred că interesează pe cineva

 știu doar că mi-am dorit mai mult dar nu am reușit să lupt pentru toate acestea

 sau poate că lupta mea se duce în alt plan. 

 slăbiciunea, nonviolența, iubirea pentru aproapele, 

 toate acestea la un loc m-au adus în acest punct în care mă aflu acum. 

 și cât mi-aș fi dorit să zbor.  nu. 

 nu zborul cotidian către o altă zi, ci zborul definitiv 

 zborul către alte imensități, către alte cuvinte, nedeslușite.

 

 vor trece alte vieți, se vor așterne alte tăceri

 și poate, cândva, cineva, se va ridica din noapte întrebându-se

 unde sunt toate cuvintele promise?