jumătatea mea, jumătatea ta

 

 eu am o jumătate de lume, noaptea. tu ai o jumătate de lume, ziua

 oricât de mult te doresc, niciodată lumea ta nu-mi va fi accesibilă

 la fel cum nici a mea nu îți poate fi, dar idea întregului alină

 

 lumina din mine tânjește după lumea ta, 

 tăcerea din tine arde toată lumea mea

 amalgam din care poți împleti firul iubirii ideale

 urmează-mă îmi șoptești dar întunericul nu poate fi străpuns, e prea adânc

 dar lumina nu cedează, ea știe că orbirea îmbracă întunericul

 și gustul sângelui desenează linia buzelor

 

 Doamne, de ce ai lăsat jumătățile pe lume?

 de ce ne-ai osândit la căutare 

 lăsând disperarea să ne macine în moara ei?