mâine ne despărțim, deci…

tristeți  corozive

 lasă-mă să-ți spun ce cred, chiar dacă știi:

 da. sunt fericit. că am iubit și am plâns

 asemeni fiecărei zile ce-și ascunde ochii înroșiți

 am zămislit și am purtat pe brațe

 așa cum numai dulcea adiere 

 mai poartă-un puf de păpădie

 pe drumuri am pășit și am purtat alți pași în spate

 ca și pământul ce sărută talpa fără să regrete

 am adus zâmbete și lacrimi

 am împărțit cuvinte și tăceri

 m-am încruntat și-am și greșit

 dar toate acestea sunt trecut, uitare

 și-acum, asemeni matelotului care strivește orizontul

 mă-întorc să-mi iau la revedere de la tine

 și să îți mulțumesc din suflet

 că ai fost darnică cu mine viață… le revedere… deci