surâzând ca o închisoare, patul

oh, Doamne. sunt îndrăgostit.

rostite, aceste cuvinte îmi par străine

dar știu că patul mă așteaptă

să-mi macine îndoielile

și să-mi întunece zările

da Doamne, e a mea.

și tot patul e cel ce-mi îngâna răsuflarea

mare de foc într-un pustiu de gheață

trupul ei mustind abandonare

și al meu cerșind îndurare

iată Doamne, minunea minunilor. copilul

e cel ce leagă două trecuturi într-un viitor

acum, noaptea gângurește cuibarindu-se-între perne

și rămân depănând sunetele

ce-mi vor legăna liniștile

nu mai are nici o importantă acum,

patul e rece și dușmănos

cândva vibram ca o vioara în noapte

acum răsuflarea mea e atât de lină

că nici nu mă regăsesc de multe ori

noapte luminată uitare