aria
iubirii începe cu notele firave ale sărutului 
 dar
nu toate sunetele sunt sortite viețuirii 
 sunt
sunete ce mor încă din fașă 
 la
început, sărutul pipăie aerul 
 și
moare fulgerat 
 apoi
vin recitativele 
 când
noaptea se umple de simfonia trăirii 
 și
cerul arde, carnea arde, plămânii ard 
 iar
dincolo de dorință, spațiul se golește făcând loc ariei 
 în
care sărutul se împlinește pe sine însuși 
 trupul vibrează, suflarea rezonează 
 și
aerul își potolește strigătul 
 fulgerat
de moarte 
 aerul pipăie stânca răbdării 
 sunetele prind iar viață, mai întâi un susur 
 apoi
mare dezlănțuită, furtună despicând tornade 
 și
când ultima răsuflare cade cortină, trupul se regăsește, mustind 
 săruta-mă, săruta-mi trupul și aria uitării mă
va legăna în moarte





Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu