amintiri dintr-o eră vegetală

dimineața trece și-mi sărută ochii șoptit

mă ia în brațe și mă aruncă în vâltoarea noii zile

ca de obicei, trag să mă mențin la suprafață

pentru o nouă gură de aer

viața mă biciuie ravășindu-mi speranțele

o zi de mâine intră în tiparul unei zile de ieri și iubirea dispare.

e soarta ploilor din deșert

cuvintele mele, frunze uitate, se aștern covor

seara mă ia prin surprindere

cu o îmbrățișare și cu o sărutare mă imobilizează și filmul se rupe

noaptea mi-a luat sufletul la plimbare

în timp ce actorii continuă să joace…