sâmbătă, 11 mai 2019

Jocul cu moartea



 
 Primul pas în acest joc este înstrăinarea
 Astfel încât nici măcar asfințitul să nu te mai recunoască 
 Soare călător
 
 Apoi urmează încrâncenarea
 Când le spui tuturor norilor să se lăți-lungească ocupând cerul
 Și-alungând printre ploi soarele, stelele
 
 Cel de-al treilea pas e dureros pentru că e pasul uitării
 Când fiecare brută trebuie să uite totul: trecut, chipuri, destine, suferință
 Și cu inimă împietrită, să se întoarcă cu răutate în priviri
 
 Urmează pasul al patrulea sau pasul întărâtării
 Când neputința își strigă nemulțumirile și se roagă soarelui să răzbată
 Dar noriilor, brutelor, li se spune că lumea e lor și trebuie s-o apere de lumină

 Al cincilea pas este pasul confruntării când brațele se ridică
 Unele pentru a binecuvânta și altele pentru a lovi
 Și din toată această aglomerare de ură și disperare răsare sângele șuvoi
 
 Pasul al șaselea, și ultimul este un menuet cu moartea
 Când lumina se stinge odată cu ultima răsuflare
 Și bastoanele se ridică binecuvântând ofrandele aduse hulpavei
 
 Minciuna, totul este scenariu inutil și grotesc căci moartea e sătulă
 Ei îi trebuiesc perioade lungi pentru digestia tuturor morților
 Numai că lumea nu mai are răbdare
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu