...astăzi ştergarul

iarna când nopţile se-ntind pe laviţă cât sunt de lungi
ori vara când luna te scoate din casă certându-te arţăgoasă cu toată puterea luminii
Buna îşi face de lucru, fie războindu-se cu toate urzelile
fie zgârmând cu acul urma nearătatelor ori scrijelind în carnea aţelor
toate cuvintele lepădate la vreme de ocară
şi toate tainele îngropate la rădăcină.
în casa-i nu erau prosoape, căci toată era împânzită de ştergare
de la cel alb ca spuma laptelui
la cel galben scoborâtor din aurul paiului trecut prin moarte
sfârşind cu cel împestriţat a primăvară, vară, toamnă
când culorile parcă înnebunesc
şi trag de capetele cerului peste întinderea albă
dar mai întâi de toate se cuvine a povesti despre firele de tort
ce învredniceau a se rândui după datină:
cânepa cea molatecă în asprimea ei
ca o vorbă repezită ce te-nvăluie a mustrare şi căinţă
spintecând uitarea şi lăsându-se alene pe umerii tăi
răscoliţi de îurnvârtoşare şi trebăluire
inul scoborâtor din marginea cerului
tocmit lumii de urgia leşiei
te învăluie demn cu tăcerea şi răcoarea sfinţeniei
strecurată printre arome de busuioc
bumbacul liberat din strânsoarea ghimpoasă a-nchisorii
se lasă tras în fir subţire şi necumpătat
tocmindu-şi albeaţa şi moliciunea de aripă
catapeteasmă colţului de-nchinăciune
borangicul spuma jertfă
strânge sub suflarea-i diafană toată măreţia şi splendoarea
curtenitor şi arogant în umilinţa lui
se prinde în surâsul unei zile mari
ca voal de nuntă sau capac la copârşeu.