punct ...şi de la capăt...

incredibilul există

hai că acum am timp.
am tot timpul din lume,
acum pot să-ţi povestesc ce am păţit
cum m-am culcat eu dreaptă
şi m-am trezit punct
am spus că am timp? da? e bine
am timp dar nu mai am amintiri, au plecat toate la plajă
şi-acolo sunt numai anafoare şi-amăgiri...
sper să le recapăt pe toate
să am unde să fug
în caz de criză
pentru că e greu să fi punct
mai ales că nu mai nici un grad de libertate
pentru că toată libertatea
este închisă
într-un punct.
cu adormitul nu am probleme
mai prost a fost când m-am trezit punct
în mijlocul atâtor cuvinte
pe cine de cine despart?
cine îşi trage sufletul în spatele meu?
pe cine împing de la spate?
dar mi-am spus că nu trebuie să mă sperii
m-am încurajat şi nu am cedat ispitei de a fugi
de-a mă ascunde
pentru că, un punct nu are de ce se teme
şi-apoi mai toată lumea are nevoie de un punct... de sprijin
ori de un punct de vedere
acum am şi eu o nelămurire,
dacă vreau să ies, cum să mă îmbrac?
toată lumea spune că o togă drapează, cade frumos
cum numai adevărul mai pică
dar toga adevăr
poartă însemnele prafului, ale noroiului
şi când îţi e lumea mai dragă vezi cum înfloreşti
năduşit tot, de sus până mai sus....
printre petele minciunii...