Clash of the Titans - Medusa

nu, filmul nu a-nceput, nici măcar scenariul n-a fost scris
dar Medusa, ea, era...
este, are culcuş în sufletul meu
iar uneori, noaptea, iese la fererastră...
departe de spaimele lumii
ferindu-şi frumuseţea
despotică, ireală...
când lumea nu înţelege ceva
acel monstru începe şi roade la temelie
dând frâu liber îndoielilor, întrebărilor, misterelor...
de câte ori ridic ochii, lumea tremură şi se dă un pas înapoi
răvăşită de toată iubirea ferecată, zăgăzuită
ce-şi cauta cale de fugă
limbile ei de foc
cauterizează
purifică,
dar lumea fuge
păstrându-şi în boccele
toate rele şi năravurile
Medusa este frumuseţea
întruchiparea ei,
dar noi nu suportăm frumosul, absolutul
îl căutăm, îl dorim şi dăm vina
pe orice şi oricine
pentru că el, frumosul
nu aparţine lumii decât dacă-i zămislit de noi
păstrănd, amintirea locului,
unde iubirea
era frumos
şi frumosul era iubire