De-a joaca

De-a joaca

ce faci când eşti singur?
îmi place să stau cu capu-n jos şi să ascult
până când îmi ies ideile rădăcină
şi se înfig, răscolind taina adâncurilor
căutând apa stelelor.
şi? după?
intru-n horă printre iele
şi le împart ghimizdrele
să le curăţ relele
să-şi uite blestemele
scutur zorile în vânt
dau cu noaptea de pământ
să răsară stelele
precum buburuzele
mă înfig bine-n pământ
timpul să pot să-l frământ
ca să strig în patru zări:
ieşi afară primăvară
şi porneşte ploile
să-mi spele gândurile
să desfaci din zgardă vântul
ca să-mi cureţe cuvântul
soarele de-l pui pe cer
să clipească a mister
luna-n unde se răsfaţă
şi-şi lipeşte-un zbenghi pe faţă
iar din norii albi, pufoşi
să îmi aureşti gogoşi
ziua se-ntinde pe iarbă
şi se scarpină în barbă
cască şi oftează adânc,
şi îmi cere să-i descânt
care barbă?
care iarbă?
cine-n cercuri mă desface
şi mă leagănă-n găoace
şi-mi culege orele...
razele?
florile?
gâzele?