pe chipul celui hăituit
se scrie ca o litanie spaima, rictusul şi noaptea
chircită-i pânda, furişarea
şi mut e urletul ce-l naşte bestialitatea.
cămeşi cu albe aripi
arzâna a lumânare
fitil legat la spate
de mâna ce scânceşte că o doare
te cerţi, te ierţi,
ai vrea să te şi uiţi
dar palma rece
te aruncă-n realitate
hăitaşii în ţinute albe
îşi lasă tot veninul în vene perforate
cuvântu-ţi e luat
idea ţi-o sfărâmă
te calcă apăsat
te termină
ţărână.
joi, 1 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu