camera
viaţa este asemeni
unui hotel micuţ şi îngrijit
în care te simţi ca acasă
dacă stai mai mult.
recepţia pare spaţioasă
zilele puţin obosite dar curate
iar ferestrele mari dau spre nicăieri
noroc cu draperiile grele de pluş
ce mai opresc tăcerea.
aşternuturile neatinse
miros a stătut
un fir de păr pubian
rătăcit
ca şi pasta de dinţi
dar în rest e drăguţ şi cald
iar televizorul susură
eterna telenovelă…
indescifrabilă poveste.
dacă mai apare câte un gândac
înseamnă că-i din vecini,
lor le place în bucătărie
ori în cămară...
dar tu…
tu nu ai…
vineri, 16 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu