Anotimpurile iubirii - Echinocţiu

Copacii, îşi plâng tristeţea
În fiecare primăvară.
În frunzele lor,
Arde seva iubirii.
Noi,
Suntem trişti.
Noi,
Suntem uscaţi.
Nicicând,
Nu va mai germina
Iubirea ce ne apasă.
E trist.
În suflet e iarnă.
Ne-am ascuns sub zăpadă
Şi plângem.
Plângem
Toate frunzele,
Ce au murit în noi.