Azi îmi iau liber

Ignorând complet o idée,
las scaunul să ţipe inutil
Căci nimeni şi nimic nu mă obligă
un rând ideii să-nchin.

Sufletul meu, un oraş ocupat
de n-ar fi bazar, m-aş băga sub pat
Mă uit în jur, sunt în metrou
la dracu, constat că metroul sunt eu.

Asemeni lui Icar aştept aripi noi
cum oare să scap din mocirlă? Noroi.
Îmi trag un picior pe altu-l afund
noroiul produce, devine fecund.

Sedus sunt de viaţă, mă las violat
Sunt preot slujind, legumă în pat,
Mă văd Dumnezeu în strat vegetal
Din palmele luate-mi ridic piedestal.

Suntem miliarde, suntem chiar prea mulţi
frumoşi la frumoşi şi sluţii la sluţi
V-aş da de-aş putea a mea răsuflare
şi liber să-mi iau… să plec în uitare...