Postări
marea caută.
crestele valurilor
spală tăcerea…
ne-am întâlnit pe malul mării
eu costeliv, ea trecută
speriind noaptea cu un foc
anemic şi halucinant.
valurile ne scuipau încercând să ne ajungă
iar pescăruşii scăpau singurătatea din cioc.
i-am oferit o gură de aer
din sticla prăfuită
şi ea mi-a oferit un sandwich
o viaţă între două felii de noapte.
am mâncat şi-am băut
privind focul ce stătea să fugă
lingând nisipul.
nici luna nu se simţea prea bine
îşi legase falca în trei inele
sperând s-o lase măseaua,
doar vântul îşi făcea de cap
răscolind tăcerea şi-njurând
că nu-şi găseşte luleaua
din spuma mării.
când mai treci Coană Mare?
când ţi s-o face de ducă măi băiete
numa ai grijă de potecă
să nu mă termine până te-oi ajunge.
s-a ridicat, smulgându-mi-se din carne
şi-a plecat vânturând durere
şi noapte.
(Foto: Photos de nuit - Beaucoup de loups-garous cette nuit là... )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu