Soarele se-aruncă-n mare
Inecând ţărmul pustiu,
Valurile se alungă
Răscolind nisipul viu.
Suntem blânde muşuroaie
Mestecaţi de-a vieţii sare,
Spulberatele castele
Val pe val pierind în mare.
Lumea s-a născut din ape,
Si de apă va muri!
Apa lacrimilor noastre
Taina sfintelor iubiri.
O iubire, o chemare,
Spartă de furia mării
Cioburile ei sărate
Un suspin în briza serii.
Stelele, pândesc cărarea
Nesperatelor iubiri
Şi nisipu-ncet ne cerne
Versul crudei izbăviri.
Sărutările se-nnoadă,
Într-un fir de curcubeu
Şoapta patimii mocneşte
Ca o vatră, stinsă ieri.
Ţestul sfintei revelaţii
Aluat etern dospeşte
Peste buzele jilave
Glasul vietii izbucneşte.
duminică, 27 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu