când orele se caută

ceaţa se scurge printre gene
lăsând tăcerea să mă caute
după fiecare vers, după fiecare cuvînt
până când, răvăşită, lumina ţipă
azvârlindu-se înspre înalt.
ramurile mele
gem de atâta roşu
şi albul mă cuprinde înfrigurat
printre note.
mă-ntrebi cât o să mai curg
oglindindu-mi deşertăciunea
şi trecerea
dintr-o stare în alta
nu ştiu ce să-ţi spun aşa că tac
şi mă zbat
picior de pod prins între sloiuri
neputincios
ridic braţele, macarale uitate
între un timp şi un alt loc