lăsaţi-mi sufletul să se întoarc-acasă

s-a speriat zăpada în sângele-nchegat
şi oasele se-nalţă lumânare
în ace verzi mi-s ochii ţintuiţi
şi viaţa-n ele se-ofileşte. moare.
mi-s vorbele închise
iar celula
îşi nalţă monstruoasele tăceri
lăsaţi-mi rimele şi verbul
la vorbitor în palid ieri,
la vorbitor.
călăi cu dinţii năclăiţi de bale
smulgeaţi din carnea lor suflarea
şi-o aruncaţi pe străzi
la câini,
mâncare.
vi-s stârvurile îngheţate
cu-n zâmbet tâmp şi ochii goi
nici lupii ce-şi urlau ursirea
n-ar coborâ din depărtări
mi-e sania zdrobită-n patru vânturi
şi cânturile le-aţi vândut
într-un talcioc
tăcerea sfârâie în candela uitării
şi-n umbre, şiruri,
vin colindători…