miercuri, 16 decembrie 2009

Pogoară-mă

Creşteţi şi vă înmulţiţi
Era strigătul din urmă
Dinspre beznă spre lumină
Moarte ce vieţii se-nclină.

Te-ai dat plecat lumii ca om
Ne-ai cercetat şi ascultat
Chiar de ai blestemat un pom
Ca apă vie ni te-ai dat.

Pe timpuri, când ne judecau
Doar aparenţele contau
Şi zdreanţ-am fost şi fără rost
Iubirii i-am dat adăpost

Sufletu-i taler şi e greu
Căci minţii s-a plecat mereu
Expert în bine şi în rău
Acesta poate-i rolul meu

Fără să văd ceva,
Fără să fac ceva
Fără să fiu ceva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu