ca un cuvânt…omul…

cuvântul ce ascunde alt cuvânt şi-n el un alt cuvânt îşi face drum
e lumea ce-n descântece se trece şi-n taine vânturate-n vânt
vorbind legendă, căutăm răspunsuri, cuvântul sacru
un făuritor.
păstrat în teacă-n cerul gurii, puterea colţilor ascunde
topind saliva în otravă, îşi cere preţ de sânge viu
iar lucrurile îşi urmează cursul, nimic nu poate fi grăbit
şi-o ştiu.
am învăţat cum să învăţ să cern păstrând scheletul
coloane stranii ce-i susţin ecoul în ascensiune
vocale ce se-ntorc de nicăieri şi îmi arată
vârful
respiram cu nesaţ timpul răscolit de curgerea clepsidrei
şi dansam călcând tăişul cuvintelor scoase din teacă
la adăpostul libertăţii de mişcare
cu frenezie.
şi-am fost străin în multe limbi străine
închis în mine ca stiletu-n teacă
câştigându-mi dreptul
de-a mă-arăta.