ce vede ochiul celui ce sub ape moare?

trăiam cu gustul veşniciei
cum lacrima dizolvă sarea
am fost! şi-ncerc melancolia
petalelor ce se-ofilesc în zori


o viaţă ţie-odată mie
o carte pentru mâna moartă
să joci în doi eternitatea
uitând că liniştea e artă


o parte şi un vis din mine
m-or vieţui cuprins în ele
îmi iau cuvintele şi-o moarte
şi-oi pribegi tăcând la stele