Postări
la graniţa
dintre viaţă şi moarte
trupurile noastre contopite
desfrunzeau lumina
am gustat viaţa
cu fiecare tremur, cu fiecare spasm
sânul tău fremăta, lan aplecat
de sărutul vântului faun
intram în noapte
cădeam din moarte
şi buzele se sprijineau
scrijelind aerul
s-ar putea să nu ne mai întâlnim
dar oriunde voi fi, îmi voi aminti de tine
şi chiar de va fi doar o vagă amintire
îţi voi putea vorbi toată noaptea
unde eşti ?
am ridicat ochii şi am privit în jur
nu recunosc nimic, nici măcar direcţia.
singurul lucru pe care-l disting
e drumul spre nicăieri
din inima acestui abis
(Foto: Ţurţuri - Submitted by: Lazaroaie Gigel)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu