
(Foto by Romeo Koitmäe)
Mi-am scos sufletul din cutie
Şi toate simţurile erau întinse pe cordar.
Acum iubirea poate să treacă peste,
Acordându-mă.
Cortina tremură, încet se-nalţă
Şi viaţa se aşează mai bine în scaune, aşteptându-mă.
-De ce închizi întotdeauna ochii?
-Ca să văd sunetele.
Cuvintele se înfăşoară căutându-mă
Iar literele mă ciupesc, pizzicato.
Acesta-i partitura ce am descifrat-o,
De unul singur.
La început a fost cuvântul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu