noaptea s-a rănit la deget arătându-mi luna roşie
aşa cum şi eu pe timpuri îmi arătam noiţele
miroase a iarna în suflet,
aşa chinuită cum e
de tusea uscată
ce-mprăştie stelele-n cerul gurii
şi-o boare rece, uşor boreală
îi spuzeşte buzele
uscate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu