miercuri, 16 decembrie 2009

în colţuri…

noaptea s-a rănit la deget arătându-mi luna roşie
aşa cum şi eu pe timpuri îmi arătam noiţele
miroase a iarna în suflet,
aşa chinuită cum e
de tusea uscată
ce-mprăştie stelele-n cerul gurii
şi-o boare rece, uşor boreală
îi spuzeşte buzele
uscate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu