miercuri, 30 decembrie 2009

şi ploua…




aruncă umbrela şi ia-mă-n braţe
pierde-mă, uită-mă
adună-mă
şi ploaia ne udă,
de sus până mâine
în jur nu-s decât maşini rănite
ce se târăsc printre băltoace.
plouă fără zgomot,
tenace, insistent
suntem uzi până-n rădăcină:
părul, obrajii, hainele, dorinţele, mustesc
şi cuvinte jilave
se strecoară zgribulite
pipăindu-se.

îţi place de mine?
da îmi plouă şoapta,
îmi place cum te îmbraci,
ce faci, ce spui, cum umbli
îmi placi în totul
aşa că nu-ncerca
să schimbi ceva
ce-ar putea să iasă prost
rămâi aşa cum eşti:
udă, lipită de mine
şi mai ales, curioasă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu