odată pe lună, când contul meu urlă de plăcere
cumpăr aperitive sărate şi bere
şi-mi invit prietenii la o şuetă
toţi fantome respectabile, cu o moarte frumoasă-n spate
şi noaptea se-nfiripă, ca o petrecere cu foc de tabără
şi fiecare povesteşte cam ce i se năzare
că doar nu avem ordine de zi
şi nici secretar pentru procesul verbal
ronţăi alune şi-i privesc cum beau bere şi se bucură
ca nişte copii scoşi cu grupa la plimbare
o singură dată, unul mai guraliv
m-a iscodit…
că cică nu-nţelegea rostul agapelor şi mai ales
voia să ştie de ce…cu ce scop îi alesesem
şi mai ales…de unde pornirea asta…ciudată…pentru…
hmm…să-i spun?
ştia el prea bine, dar cred că voia să mă-ncerce de minte
şi ca la spovedanie, am început să-i povestesc
că aveam nevoie de schimbare şi de consiliere pe varii probleme
şi la cine să apelez dacă nu la ei, cei mai buni
şi că…ştiu c-am vorbit aproape o oră
şi el mă asculta, mestecând saleuri muiate-n bere
mă, tu trebuia să te faci politician, orator, că prea vorbeşti frumos
mi-a trântit aşa ca o pereche de palme reci peste faţa-ncinsă
şi-altceva?
sincer?
bineînţeles, ce dracu!
păi, în primul rând v-am ales pentru că aţi fost tari la viaţa voastră
şi mai ales pentru că nu trebuie să vă plătesc şedinţele…
voi sunteţi fericiţi că mai iesiţi în lume
eu sunt mulţumit că stau printre voi fără nici o temere
şi mai fur şi eu câte ceva din când în când
nu ştiu dacă s-au vorbit între ei sau nu
dar de atunci s-a risipit orice urmă de reţinere sau stânjeneală
şi agapele noastre sunt cu adevărat mişto
beau bere, mănânc alune şi ascult
nici măcar nu trebuie să-ntreb
să le spun ce mă doare
doar ştiu tot, şi vorbesc despre toate
abia aştept să ne vedem iar mâine seară
să văd ce spun ei de criza asta
şi vă spun cu mâna pe inimă (da, încă bate)
chiar merită!
Postări
