fugi!

e-ndemnul ce-l auzi când te strecori în lume
urme, e plin locul de urme
mă doare, mă agaţă
sânge
o palmă peste fund, un şut, un pas în faţă
scuipatul oxidat de la ţigară
o nouă dimineaţă
o cretă scârţâie pe tabla vieţii
a tabla înmulţirii
eu cu tine,
adunare repetitivă
orar, program, concediu, copii
înjur şi râgâi
mă scarpin în cap
ce-nseamnă meciul pentru un copac?
mă-mpiedic în baston ca într-o-înjurătură
şi pielea descuamată curge-omăt
în seara asta o să uit de gură
criţă mă fac,
cu bătrâneţea mă îmbăt
o să cădem în şanţ râzând ca proştii
şi o să-i spun că fuga
e teribilul păcat…