natură statică

aseară ningeai liniştit
priveam printre pleoape cum mă aşterni
amintire după amintire şi răsuflare după răsuflare
erai frumoasă aplecată deasupra mea
descântându-mă
îngânam versuri albe mângâindu-ţi strofele
şi mătasea rimelor se ruşina-nvolburată
printre ploape certate.
te-am luat în palmă,
fulg răzvrătit
aplecat pieziş
sub buze uscate
muşcându-mi silabele pline,
faguri opalescenţi
în noapte
am terminat o strofă,
cuvintele,
buzele
şi-a doua tăcere
iar apoi m-am abandonat
zbor rătăcitor
viselor.