demiurgic...

...vis...

să creez un univers, făurindu-ma pe mine însumi
controlându-mi destinul, plasă, pânză, urzeală şi ţesătură

am turnat scuturi de spaima în imensitatea întrebării
pentru ca propia-mi creaţie să nu-ntrebe nimic
am frământat neantul, desluşindu-l
în vârful suliţei gândului
armata!
armata îndoielilor mă va apăra
şi de mine şi de ei
şi de tot viitorul în care mă ţes
himerele nu au viitor
dar totuşi mă folosesc de ele
lăsându-le slobode
să mă caute
Urâta!
ea, doar ea, va şti
unde să mă găsească.
la nevoie,
voi fugi de mână cu mine
târând timpul într-o nouă ecuaţie
şi într-o nouă configurare
a dependenţei
de masa visului
şi de inversul tăriei lui.

o piatră restituie căldura acumulată
ca oul ce crapă sub apăsarea
ciocului
linie de ruptură
propagată de-a lungul timpului
zguduind viitorul pânzei ce se ţese la nesfârşit
din ea însăşi în ea însăşi
bandă fără-nceput şi fără sfârşit.