la frontieră…sârmă ghimpată

cum am trecut pragu-afară
ziua s-a vărsat spre seară
a tras toate-obloanele
în suflet, zidindu-se
de mine-ascunzându-se
că-s doar haină zămislită
printre geruri rătăcită
sunt o urmă sub picior
prin neant alb, strălucitor
pe un drum, amăgitor.

bună ziua Doamnă Moarte
am venit cam de departe şi-aş pleca în altă parte
să iau o cană de apă, de-unde ziua se-adapă
şi-unde viaţa-n viaţă duce
ca lumina ce străluce
spune-mi drumu-am rătăcit
ori în fine-am nimerit?
în tăcere Moartea-mi cere
plata ca să mă îndrume
să-mi găsesc drumul în lume
fără umbră, fără nume.
taci şi mergi încetişor
pui ulcior peste ulcior
nu te uiţi, nici nu gândeşti
mort să fi tot izvorăşti
gust de lacrimi şi sudoare
de linişte şi răbdare.
dorul doare până moare
într-o lume fără nume.

daţi-mi apă de băut
simt că nu mai este mult
şi-o să cânt la ukulele
cu toate măştile mele
ziua muşcă-ncet din noapte
gonind visele departe
noaptea ziua-n taină-nghite
şi mă pierde-ntre cuvinte
mă strecor prin vise sparte
căci aud susur departe
nu-i fântână, nici izvor
e doar tumult şi mult….