cenuşă…

dragostea mea-i ca o fântână
pe care-o port în legănarea cămilelor
peste întinderea de lumină

visarea mea e ca un dans
ce creşte printre mărăcini şi aspre stânci
şi se-mplineşte în tăceri-adânci

tăcerea îmi-e ca zboru-aripă
spălat în valul ce se-nalţă şi sărută cerul
e rugă şi ofrandă-n ochi dospită.

îmbătrâneşte printre dune caravana vieţii
şi ţese amintirea locului de plecare
în văl de mituri şi legende