mai poţi?

măi copile, ia vezi ce fac orele alea, mai ciugule ceva sau le băgăm în coteţ?
am intrat pe uşă afară
şi dacă n-aş fi clipit m-ar fi asurzit cearta umbrelor
ce-alergau de bezmetice prin curte.
norii se-ntindeau alene, tremurându-şi frunzele zdrelite
de-atâta alergătură.
am ridicat ochi şi-am văzut orele scormonind şi ciugulind
ba o secundă lucitoare, ba un minut cu şaizeci de picioare ori chiar câte-o coadă de sfert academic
ce se chinuia să se strecoare printre limbile atârnate
dacă am văzut că n-au de gând să intre-n coteţ să se cuibărească
am lăsat orele să-şi vadă de-ale lor
şi-am ieşit în casă
să văd ce mai face Moşul.
dormea.
ostenise cărând toate cuvintele nespuse
şi-mi lăsase scris să le aşez
rânduri, rânduri
că or să fie mare căutare.