sub zodia cuvintelor...

o să-mi spui că verdele se-ntinde umbră
învelindu-ne răsuflarea
şi-o să te cred
dar o să te-ntreb de ce-ţi sunt roşii buzele
sub sărutarea macilor
o să-mi mai spui că marea nu-i decât ploaie culcată
încălzindu-se-n braţele noastre
şi-o să mă uzi cu albastrul ochilor tăi
curgând de-a latul pe nisipul meu
şi-o să tăcem
aşa cum noaptea tace-n ochii stelelor
istovită de-aşteptare
o să-mi spui că sunt soarele tău
desfăcând rănită porţile cerului
şi-o să te-ascund plângând
în aurul viselor mele
şi voi picta pe bolta pântecului tău
întrebarea ce se plămădeşte
întru strigăt de viaţă