vineri, 6 noiembrie 2009

hârjoană…

eu şi ele…




îmi priveam cuvintele în ochi
fără spaimă, teamă sau reproş
şi descopeream surâsul
lucrului făcut la timp

privind peste umăr
mă vedeam jucând leapşa
iar ele se lăsau prinse-n versuri stângace
mirându-mă cu aripi de stele
şi ochi de copil
apoi, ca o creştere, iubirea
m-a-mplinit năucindu-mi căutările
iar ele, nimfele, chicoteau
vălurindu-mi inima poem
când Cântarea Cântărilor năştea dorinţa
şi ele m-alintau ameţindu-mă
oferindu-mi-se fără sfială
poleindu-mi limba cu dulceaţa lor

aşa cum păcatul naşte păcat
şi timpul macină albind grăunţele
cuvintele se las-ademenite
în haremul trăirilor mele
vieţuind împreună
fericite
până la adânci bătrâneţi…

Un comentariu:

  1. iot-te panul are blog si mie nu mi-o zis, mai mare rusine :P

    bienvenu dans la blogosphere :D

    RăspundețiȘtergere