imobilism

îmi trăiesc viaţa
sferă plină de protuberanţe
secunde ce bolborosesc
spărgându-şi învelişu-n roşu

“îmi trăiesc viaţa” sună ca dracu, şablonard
da, pentru că dacă spuneam că-mi umflu viaţa
balon colorându-mi orizontul
ai fi întrebat ce se ascunde înăuntru
şi cine de cine separă.

mă gândeam să-ţi povestesc cum se repetă
gonadă infinită
fractal siluind realitatea
între altfel de limite
mereu repetitive, plastice, fluide.

sau poate ca în adâncurile tale
acolo unde numai lumina se mai cerne
ai putea găsi o fărâmă de altceva
acel ceva nedecelabil
simţământ incriptat, uitat