Altruismul perfect

Să te urăsc, să mă urăsc
Şi viaţa mea s-o dăruiesc.
Când viaţa mea valoare n-are
O părăsesc şi-o dăruiesc. Nu doare.

Tu nu poţi renunţa la viaţa ta
Şi-orice eveniment este zidit în ea
Trădarea e doar searbădă inedacvare.

Am gândit lucruri îngrozitoare
Păstrând căsătoria, model pentru copii
Când cresc şi zboară-n viaţă,
Chiar dacă-i mort modelul, continui să îl ţii.

Simţeam cum carnea-mi devenea eu însumi
Şi mă-nbrăca cu freamătul trăirii.
Degeaba îţi plăteşti greşeala de nu poţi învăţa din ea.
Era vorbirea nerostirii.

Eram dispersat rătăcind cărarea
Legat de tine, te-aud şi te simt
Spre tine-aş vrea să mă-îndrept, să tind.
Poţi ca să mă găseşti de vrei
Gravitând între tine şi lume
Chiar dacă stau la distanţă.
Urmărindu-te.
Bucurându-mă cu frumuseţea ta.
Iubirea-n sine va produce suferinţă
Căci nu pot pune stavilă iubirii.

Trăind alături de-al meu vis
Eu nu am dat ci am primit mai mult decât mi-aş fi permis.
Ridică-te, vorbeşte-mi moartea şi aruncă mă în nemurire.
Căci am murit şi-am renăscut să te trăiesc iubire.
Când ne-am îngemănat lacrimile trăindu-le-n sărut.
Am înţeles că, o zi dăruita este o zi câştigată.
Spune-mi dacă-s doar un gând periferic din viaţa ta.
Sau spune-mi de-s anexă la iubire.

Limbaj de dincolo de limbă, era vorbirea nerostirii.
M-ai invocat din întuneric când încă rătăceam,
Voiam ca să te porţi firesc chiar de-am intrat in trupul tau
Da. Iti simteam frustarea, neputinta, lipsa de experienta
Cât si dorinţa de-a intra in viata-n mod firesc.
Voiam ca sa te scot din minte, voiam în viaţa mea să te-mpletesc.