Drum către moarte

- singuratate -

I-am privit ochii înlăcrimaţi
Şi-am întrebat:
Iubito, ce mi-ai oferit până acum?
Copii a căror viaţă am jucat-o la ruleta?
Priviri îmbătrânite-n neputinţă şi uitare?
Neamuri ce-şi ascundeau cu grijă sila?
Când streşinile picurau mâncare?
Vecini Augias ce-aşteaptă să le curăţ grajdul?
Şi terrabiţi obtuzi ce umplu hardul…

Rădăcinile se ascund tot mai adânc
Rătăcindu-se de trunchiul tot mai uscat
Iar seminţele uscate, necoapte,
Rătăceau cărări nenăscute.
Privesc în urmă la năvala nălucilor
Privesc înainte la goana umbrelor
Şi mă trezesc tot mai singur
Înconjurat de neundele nimănui.
Fi-va mie toată iertarea voastră
Şi toate nerostitele acuze.