domestică

Am pus o cămaşă nouă,
Nişte blugi fără pete de sos,
Şosete de aceeaşi culoare în ambele picioare
Şi m-am pieptănat.
Cât de relaxat poţi să te simţi
După o muncă extenuantă.
M-am privit în oglindă,
Şi-am decis că merit puţin shoping
Să dau cu bani după obsesii
Până-o să mă urăsc.
Ziua a ţipat strident
Străpunsă de o rază de soare.
Am luat-o şi mi-am şters faţa,
Existenţa mea mirosea a istorie
De parcă generaţii intregi de sudoare
S-ar fi adunat ca afişele pe stâlp.
Ce bine-i să te simţi viu
Să iei viaţa în braţe
Şi să-ţi strecori buzele în pletele ei
Şoptindu-i:
Ce lungi sunt eternităţile
Fără tine.